”Buckypaper” ajunge la nivelul ridicat de rezistenta prin comasarea mai multor straturi de carbon pana la formarea unui compozit. Hartia-minune este compusa din nanotuburi de carbon, de 50.000 de ori mai subtiri decat firul de par uman. Rezistenta ridicata a materialului este data de numarul foarte mare al nanotuburilor din compozitia sa.
Accidentul stiintific ce a condus la descoperirea ”buckypaper” s-a manifestat tocmai in spatiu, in anul 1985. Atunci, cercetatorul britanic Harry Kroto s-a alaturat echipei de la Universitatea Rice pentru efectuarea unui experiment menit sa recreeze conditiile care exista intr-o stea. In timpul experimentului savantii au dat peste un element surpiza: o molecula cu 60 de atomi de carbon, sub forma unei mingi de fotbal, Aceasta devenea cea de-a treia forma de carbon pur existenta, dupa grafit si diamant.
Pentru ca descoperirea ii amintea de domurile geodezice promovate de arhitectul Buckminster Fuller, cercetatorul Harry Kroto a decis sa boteze moleculele ”buckyballs”. Descoperirea surprinzatoare i-a adus lui Kroto si celor doi colegi ai sai premiul Nobel pentru Chimie, in 1996.
Datorita proprietatilor sale unice, “buckypaper” ar putea avea aplicatii in realizarea si imbunatatirea multe inventii si dispozitive. Pentru moment insa, materialul poate fi produs doar la o fractiune din potentialul sau real, in cantitati mici si la preturi foarte ridicate.
Sursa:DailyMail